Sunday 31 March 2013

Îmbrățișarea


„Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.”

de Nichita

2 comments:

  1. "Şi eu, cu pânzele sufletului
    umflate de dor,
    te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
    tot mai aproape,
    şi pieptul mi-l strâng şi mă dor."

    <3

    ReplyDelete
    Replies
    1. ohhhh, versurile astea nu le stiam. ce frumos! <3

      Delete