we broke everything that was right

mi-aș fi dorit să știu să plec. de tot. fără să mă uit înapoi, fără să încetinesc, în speranța că am să fiu prinsă de mână și trasă înapoi, fără să mi se împleticească pașii în nodurile din gât sau să mă opresc de teamă să nu cad în golurile din stomac. să plec, pur și simplu, așa cum au făcut-o toți cei pe care mi i-am legat de suflet, dar care au reușit să-mi rupă lanțurile. nu pentru că n-ar fi avut rădăcini destul de adânci. ci pentru că poate le-au avut prea adânci...

mi-aș fi dorit să știu să fiu de ajuns. să-ți fiu de ajuns. să mă fi lăsat să-ți iubesc monștrii la fel de mult cum te iubesc pe tine. să-ți fi sărutat cicatricile ce ți le-au lăsat și să-ți fi arătat cum se potrivesc de minune cu ale mele, cum împreună nu mai sunt doar niște urme durereoase ci contururile fragile ale unei îmbrățisări de suflete. să-ți fi fost deopotrivă drum și destinație. să-ți fi fost crăpătura prin care ți-ai fi putut vedea lumina...

mi-aș fi dorit, mi-aș fi dorit, mi-aș fi dorit...mi-aș fi dorit să fac tot ce s-ar putea face pe lumea asta, cu tine.